( Angelica Manole – vorbe și gânduri frumoase )
Plouă, mărunt și des. Ploaia ne-a stricat toate planurile: azi trebuia să ne plimbăm prin Parcul Ariniș, să ne dăm cu tiroliana sau să privim orașul din telescaun. Dar, nimic din toate acestea nu am făcut, din cauza vremii.
Îmi amintesc de o întâmplare hazlie, de la penultima serie de elevi. Am mers cu ei la banchetul de clasa a IV-a la Gura Humorului și, printre picățele, am tras cu arcul și am fost la tiroliana. Copiii, fiind ușori, alunecau repede pe cablul metalic dintr-o parte în alta a traseului. Dar noi, învățătoarele, când ni s-a pus echipamentul, fiind grele, cablul s-a întins la maxim, ajungând cu fundul pantalonilor prin toate tufișurile! Aproape să nu ajungem in partea cealaltă. Acum, de-abia așteptam să repet experiența, mai mult pentru amuzament și adrenalină, dar….ploaia nu ne-a lăsat.
Am dus bagajele la autocar și ne-am adunat pe Esplanada de lângă Catedrală, unde, în fața muzeului , a evoluat o formație autohtonă, de muzică populară, taraful ” Obcina”,condus de Călin Brateanu. Doamne, folclor autentic, instrumente muzicale vechi( tilinca, cobza, cavalul fluierul) și acel cântec popular, care te răscolește până în străfundul sufletului!
Și unde nu am încins noi o horă în ploaie și ne-am bucurat și noi și băieții din formație!
Au venit oamenii din oraș, gospodine și gospodari, îmbrăcați în port popular și s-au înșirat de-a lungul sălii mari în muzeu, etalandu-si produsele tradiționale, fiind premiați de Primăria orașului.
Am intrat toți înăuntru și am ascultat o a doua slujbă de înviere, în care s-au sfințit produsele. Și marea aceea de oameni a răspuns cu convingere la salutul preotului, rostit de trei ori:
– Hristos a înviat!
– Adevărat a înviat!
Și îmi venea să plâng de frumusețea momentului, și noi cântam cu toții, turiști și localnici ” Hristos a înviat din morți
Cu moartea pre moarte călcând…”
Am intrat înăuntru și nu știam încotro să ne uităm: coșuri pline cu bucate gustoase, pregătite pentru Paște, dar și cârnați, pastramă, șuncă, caș, cașcaval, rachiu, bere de casă și vin. Gospodinele te îmbiau să guști din produsele lor, farfuriile se umpleau și voia bună creștea, pe măsură ce lumea tot gusta mereu.
Pe hol, formația de muzică populară își continua spectacolul. Îi asemănăm cu formațiile” Petru Vodă” și ” Plăieșii” din Republica Moldova, prin acuratețea cântecului popular, originalitatea și tema cântecului. Doamne, uite ce folclor autentic avem aici! Păcat că nu este promovat pe scară mai largă!
Noi jucam pe loc, iar la arhicunoscutul cântec ” Cântă cucul bată-l vina/ De se-aude-n Bucovina” am cântat cu toții de au dârdâit geamurile. La un moment dat a intrat în mijloc o bătrână sprijinită într-un toiag , și a început să joace și să chiuie. Dana Birsan , care filma totul, ne-a îndemnat să intrăm în mijloc și noi. Și au intrat vasluienii și au jucat de curgeau apele pe ei. L-am observat și pe cântărețul Alexandru Bradateanu, solist cunoscut dincolo de granițele Humorului. I-am spus că le apreciem repetoriul și originalitatea și că ar trebui să se facă cunoscuți în toată tara, fiindcă sunt la fel de buni ca moldovenii noștri de peste Prut.
Am plecat spre hotel, pentru că organizatoarea noastră a spus că are o surpriză pentru noi. Vestinica Barbu, cumnata Getei, a zis că ea știe despre ce este vorba: aseară, la masa festivă, mulți nu au mai mâncat sarmale, și, crede, ca Dana le-a luat la pachet!
Dar…. Surprizaaaa! Era ziua de naștere a lui Eugen Birsan, șoferul nostru și a lui Ionel Barbu, unul dintre excursioniști( cumnatul Getei). În sala de mese ne așteptau două torturi frumoase si șampanie! Deci, bucurie, bucurie! Veselie, îmbrățișări și urări frumoase!
Ne-am îndreptat din nou spre Mănăstirea Humorului, unde știam că se tine un concurs de ciocnit ouă, dar concursul fusese ieri. Am aflat că locul I a câștigat un miel, locul II un curcan si locul III ,o găină!
Puțin dezamăgiți ne-am luat rămas bun de la aceste minunate locuri și ne-am îndreptat spre Vaslui. Tot drumul am cântat si am dansat in autocar. ” In grădina lui Ion”,”Constantine, Constantine,” ” Șogorițele” și alte cântece au menținut starea de bine și de veselie până acasă. Ne-am făcut noi prieteni, am schimbat numere de telefon și am hotărât să ținem aproape de Dana Birsan și firma ei de turism , pentru că face trasee minunate, ține cont de dorințele clienților și, prin zâmbetul ei, vorba bună și pregătirea profesională , te face să-ți dorești încă o excursie cu dumneaiei.
Mulțumim, oameni frumoși! A fost o sărbătoare pe cinste! Paștele acesta ne-a adus și mai multă lumină, dar ne-a și îmbogățit sufletește!
Hristos a inviat!
