( Angelica Manole – vorbe și gânduri frumoase )
Paștele este o sărbătoare a familiei, dar, atunci când ai tăi sunt departe, îți găsești altă familie…. Tot grupul s-a împrietenit, s-au apropiat oamenii unul de altul ca într-o adevărată familie…
Ne-am trezit târziu, am luat micul dejun, apoi ne-am dus la Catedrala impunătoare din centrul orașului Gura Humorului. Într-adevăr un edificiu maiestos, impresionant, cu un interior în formă circulară și o turlă înaltă, înaltă. Ne-am închinat la icoane, am privit uimiți pictura în ulei, apoi am urmărit cu privirea caldă oamenii care veneau la Învierea a doua, toți îmbrăcați în costume tradiționale. Minunate costume, care vin prin timpuri păstrând modelele înflorate, bundița cu blană de jder , costume care le dă un aer de sărbătoare purtătorilor lor.
Am plecat la Mănăstirea Humor, ctitorie a lui Petru Rareș, mănăstire intrată in patrimoniul UNESCO, specială prin picturile în culoarea predominantă roșie. Alături stătea biserica nouă, alăturare de vechi și nou, istorie și continuitate în timp a neamului românesc.
Am pornit spre Transrarău, o șosea ce rivalizează cu îndrăzneala Transfăgărășanului. Numai că aici peisajului este mai ” acoperit”, deși multe coaste golașe am văzut în drumul nostru.
Sus era zăpadă. Nu se putea să nu ne copilărim puțin: ne-am bătut cu zăpadă ca niște copii, care se bucură de orice. Și noi ne-am bucurat!
Din depărtare ne priveau îndrăznețe Pietrele Doamnei. Pietrele erau acasă, dar Doamna Elena, soția domnitorului Petru Rareș era de mult timp plecată in eternitate. Ne-a lasat în schimb misterul și probabilitatea unor comori îngropate sub stânci, conform legendei.
Când am ajuns la cabana de la poale, a început să plouă. Deci, lacrimile Doamnei ne ajung în această zi de Paște. Nu putem urca să i le ștergem. O îmbrățișam doar cu gândul și trimitem regretele noastre spre stâncile aflate cu capul în nori…
Frumoasă șosea , dar șerpuirea ei pe brâul munților ne dădea fiori.
Ajunși la hotel ne-am îmbrăcat elegant și am pornit spre restaurantul unde am luat cina pascală. Mâncare bună, delicatese, un DJ special adus pentru noi și un grup de dansatori care ne-a încântat cu cântecele populare ale solistei, dar, mai ales cu acele dansuri, care scoteau sufletul din noi! Doamne, ce suflet delicat are românul de vibrează la auzul cântecului strămoșesc, iar picioarele tropotesc singure, văzând talentul acestor tineri artiști. Și unde nu ne-am prins și noi în horă cu ei, și unde nu am început să jucăm cum am putut noi mai bine. Și chiar dacă ne despărțeau ani de viață, dorința și dragul de frumos erau aceleași.
Au plecat dansatorii și am rămas doar noi. Am dansat și ne-am bucurat de muzică, de sărbătoare, de noii prieteni făcuți aici, în această excursie. Și sufletul cânta odată cu melodiile puse de DJ.
Hristos a inviat! Sărbătorile sunt frumoase , dacă noi știm să le facem frumoase. Toți spunem:” Paște fericit!” Dar, nu Paștele trebuie să fie fericit, ci noi, cei care am ajuns în această zi, noi trebuie să ne bucuram din plin de acest Paște petrecut în locuri frumoase, cu oameni frumoși.
Hristos a inviat!
